Ştiam că depărtarea nicicând nu se împarte,
dar te-am iubit… departe, de mine prea departe…
Adânc presimt căderea din zbor ciuntit în umăr,
străină sunt de tine, de mine mai străină
şi-n palmele-ncleştate în jocul de lumină
întunecări fugare am început să număr.
Tristeţea redeschide ştiute coridoare,
devreme e plecarea, întoarcerea târzie,
îmbrac singurătatea pe dos să nu se ştie
că-n pântec de femeie se naşte şi se moare…
Şi-am să rămân cu mine, de mine mai departe,
cerşindu-mă în umbra de cer ce ne desparte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu