îmi este aşa dor uneori încât îmi simt gândurile
topindu-se ca un golem de ceară sub privirile cerului
patruzeci de zile am rătăcit drumul căutând-o pe Lethe
din prundişul palmelor sale să beau apa iertării n-am găsit-o
nici pe tine nu te-am găsit
doar pasărea aceea albă venea în fiecare zi întotdeauna la ora trei
se rotea de trei ori în jurul meu măturând aerul până la ultima nelinişte
se aşeza pe umărul stâng îmi ciugulea de pe buze trei boabe de smirnă
şi zbura fără să privească în urmă
nu mai dorm tată nu mai dorm
de şaisprezece ani stă salvarea la poartă cu motorul pornit
sirena urlă a pustiu şi a neînchinare
vrea să te ia în fiecare miez de noapte
mă priveşti nu-mi spui nimic şi pleci cu mama
lângă tine mai e o femeie îmbrăcată în negru
n-am mai văzut-o niciodată la noi în casă
rămân singură mă fac ghem într-un colţ şi le rog să nu mi te ducă
rochiţa îmi va rămâne mică până te vei întoarce
de la o vreme stau pe treptele bisericii şi joc yams cu femeia în negru
mă mint că eu sunt cea care aruncă zarurile
într-o zi am pierdut până şi banii de pâine şi am mizat copilul din pântec
am pierdut tot în ziua aceea tot
mai am doar o cruce pe care nu e scris niciun nume
ea râde mă ameninţă că mă va câştiga şi pe mine într-o zi
eu o privesc fix în ochi şi îi spun
hai sictir proasto nu de tine îmi este mie frică
de şaisprezece ani stă la poartă o salvare cu motorul pornit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu