sâmbătă, 24 aprilie 2010

modus vivendi

bordelurile sunt feudele decadente ale umilinţei
între zidurile lor în fiecare zi e schimbarea la faţă a femeii
târfa nu îşi culcă niciodată sufletul în pat străin
buzele ei nu negociază întâlniri cu buzele bărbaţilor de ocazie
mâinile nu ştiu decât culoarea şi mirosul banilor
târfa nu rămâne niciodată
urmele trupului sunt împachetate în fiecare dimineaţă odată cu cearceafurile murdare
şi aruncate ca nişte obiecte de unică folosinţă

târfa nu rămâne nimănui
doar eu am rămas impregnată adânc în pielea bărbatului ca o pată de singurătate
"o pată care vorbeşte" despre trecere de la o margine la cealaltă

“fute şi du-te“ e un modus vivendi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu