luni, 7 mai 2012

"Noapte de decemvrie" (Delir metempsihotic)

Vertebrele nocturne se frâng şi cad haotic,
în curcubeu apatic de fluturi opalini,
un nor descătuşează delir metempsihotic...
din ochii de cenuşă i se preling lumini...

De ce îţi rezemi fruntea de zidul casei mele,
tu nu auzi secunda cum urlă a târziu ?
Ferestrele sunt sparte şi nu mai au zăbrele,
iar vântul firii geme în sanctuar pustiu.

Nu vezi că şi smochinul în lemnul uşii plânge
de dorul înfloririi uitat în luna mai?
Că golul văruieşte pereţii albi cu sânge
şi decorează masa cu flori de mucegai ?

Nici că în patul tâmplei lumina-i muribundă
şi-n plete mi se face din ce în ce mai ger ?


Un negustor de gânduri încearcă să mă vândă
de umbră dezlegată, în târgul pauper…

Şi râde-a răzvrătire strângând în pumn arginţii
apoi deschide palma... din gestul indecis
încep încet să-mi cadă pe lespezile mintii...

Sunt treizeci de monede! Şi mă trezesc din vis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu