Eram atemporalele solfegii
in - folio, celestă partitură,
dar ne-au sfârşit nucleice arpegii,
adagio, măsură cu măsură.
Acorduri lungi se furişau pe clape,
în simfonii de clipe dezinvolte
şi când falsete vii păreau să scape,
ne-mpotriveam nevroticelor volte.
Interpretam acelaşi oratoriu
dar am greşit când intriga-am ales-o
dintr-un libret căzut în derizoriu
şi n-am trăit decât un intermezzo.
I-ai fost, însămânţând în pântec vina,
eroticei explozii epicentru,
dar prea curând te-a ispitit lumina
şi m-ai uitat într-o “Baladă pentru… ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu