femei de iubit şi târfe

dimineaţă cu miros de flăcări şi pământ
mergând pe drumul dinspre iad înspre cer fără graba de a ajunge la capăt

martie ciopleşte în verde ultima suflare a iernii
brazii îşi reazemă frunţile de gleznele norilor fremătând în îmbrăţisarea vântului
aşa cum freamătă femeia când hienele tristeţii îi adulmecă sufletul
îi pătrund sub piele şi muşcă din pântecul ce păstrează nealterată istoria tuturor religiilor cărnii
din acele ore în care dorinţele se înfruntă în sălbaticul război al sângelui
nu rămâne decât un gol dureros între coapse
zadarnic îţi arcuieşti privirile ca pe un pod pe care îl ceri depărtarilor
spre a-i vorbi cu strigătul îngheţat îi sine despre dragoste
“dragostea este o gaură” nu întotdeauna neagră
o promisiune pentru a fi dusă în pat
parfumul trupului posedat se uită repede
sunt atâtea femei de iubit în lumea asta
tu ai fost doar o târfă ieftină vânzându-şi farmecele în colţ de stradă
dar nici măcar târfă nu poţi fi numită ele au un preţ tu nu ai avut niciunul

te ridici din tine însăţi mereu mai înaltă cu fiecare înserare aşezată sub tălpi
cauţi sigurătatea pe care ai aruncat-o ultima oară ca pe o zdreanţă inutilă
o netezeşti uşor cu palma şi o îmbraci
e singura creaţie haute couture ce ţi s-a potrivit perfect de fiecare dată când ai purtat-o
în care te-ai simţit întotdeauna sigură pe tine când privirile bărbaţilor
alergau pe crupele perfect cabrate spre gleznele subţiri de iapă pursânge
îţi descurci pletele încâlcite de toate nopţile în care te-ai dăruit în numele dragostei
îţi aranjezi încă o dată surâsul şi pleci mai departe
ştiind că dintr-un ungher pândeste o altă fiară flămândă
simţind mirosul cărnii de femeie tânără
”femeia ca o pradă“ e numele jocului în care ai pierdut mergând pe o mână moartă
doar trupul tău a fost miza

în dimineţile mirosind a pamânt şi a flăcări pe drumul dinspre cer înspre iad
vor fi mereu trupuri de iubit femei şi târfe
singura diferenţă e ca uneori târfele sunt gratis