ceasuri potrivite niciodată la ora uitării

e unu fără tine în orologiul de sânge
tic - tac
secundele tac aproape de doi

ceasurile potrivite niciodată la ora uitării stau în buzunarul lui Chronos
vrem să ţinem iubirea aceasta între buze
cu dinţii s-o ţinem tu de o parte eu de cealaltă a formei ei colţuroase
timpul va rotunji toate culorile ţipătului din continuarea tristeţilor noastre
şi va rămane perfectă la fel ca toate întâmplările privite de departe

între trupurile noastre e o lagună în care cresc culturi de canabis
culegătoarele tale duc tăcerea sub unghii ale mele cară mere în sân
stai spate în spate cu umbra mea
întunericul îşi sprijină palmele pe conturul incert al umerilor
dezbrăcându-ne lumina până la epidermă
fac dragoste cu bărbatul ce l-ai ascuns mereu între coaste
de teama de a nu fi văzut iubind în trup străin
fac dragoste fără să ştiu a cui sunt
pentru ca nicio dimineaţă să nu fie ca o femeie
o femeie tânără al cărei bărbat se întoarce în zori obosit de la alta

iubirea este anestezia dinaintea morţii
nimeni nu ştie ce doză o face suportabilă zilei de după
numai pe mine poate să mă amorţească până la neuitare
doar când îmi vor deschide venele vei vedea această hemoragie de cer
până la ultima picătură de albastru
atunci îmi vei spune
"tot ce am iubit crezându-mă capabil
de o durere deplină
mă desparte acum la fel ca o prăpastie de mine însumi"

dar eu voi ţine cu dinţii de acelaşi capăt dat înălţării mele
voi ţine chiar şi atunci când la celălalt capăt nu va mai fi decât un ceas
"un ceas cu orele furate una câte una pentru a fi omorâte cu pietre"
am avut dintotdeauna o singură nevoie
nevoia de apartenenţă dăruindu-mă toată