Ave Maria

Joncțiune temporală

Hilda

Jurnalul unei dimineţi în roşu

"Focul vânăt e gonit de vânt, zările-au uitat să mă mai doară" (Serghei Esenin)

Supravieţuitorii

* * *

Flori pentru Algernon

"Şi totuşi nu vă grăbiţi să duceţi flori pe mormântul lui Algernon..."

12:12

Păcatul inocenţelor pierdute

Simt sângerând sub unghii carnea zilei
ce o înhaţ cu scârbă după ceafă
şi o târăsc înspre taverna silei,
unde se strâng beţivii după leafă,

să-i pipăie obscen toţi derbedeii,
trupul virgin cu mâini de foc durute,
să nu îi ierte niciodată zeii
păcatul inocenţelor pierdute.

S-o ia de păr şi s-o arunce-n stradă,
răscruci de praf să-i ispăşească vina,
ca nicio altă zi să nu mai vadă
că-n trupul ei s-a rătăcit lumina.

În pântec să-i înfigă crunt o noapte
smolitul falus fără încetare
şi când orgasmic s-o prelinge-n şoapte,
sub stelele ce curg din Carul Mare,

sfârşind în triviala deflorare,
din timpul meu să ceară îndurare!

Liniştea carnalelor ruine

Azi te golesc de mine… las absenţa
definitiv să-ţi fie chiriaş
şi îmi tocmesc tăcerile când mi-aş
striga în pragul vârstei decadenţa

aceluiaşi trăit ce nu mă poate
închide-n casa-n care am rămas,
e sub ferestre zvon incert de pas
dar timpul zace răsturnat pe spate.

Năpraznic ger e-n ochii mei de-o vreme
şi-n cerul tâmplei nici lumină nu-i,
de astăzi sunt a mea şi-a nimănui…
De-ţi bat tristeţi în uşă, nu te teme,

nelocuirii-i sunt mereu străine…
E numai umbra mea alunecând,
pe muchia tăioasă-a unui gând,
spre liniştea carnalelor ruine…

Dansatoarea de flamenco

trupul dansatoarei
tăciune în focul gheenei
umerii înspăimântaţi
sub zvârcolirea surâsului
de lună plină

în irişi
ritualul păgân al focului veşnic
femeie – demon
înfăşurând noaptea
spirală karmică în jurul trupului

dansează năvalnic
inima se opreşte o secundă
între originar şi minus o viaţă
în trup se întoarce
spiritul luminii nordului

iubită a nemoarte
în noaptea driadelor
arc încordat între coapse
nemişcare şi foc neîmplinit
“unsprezece minute”
din iadul bărbatului


La danseuse de flamenco


le corps de la danseuse
un fumeron dans le feu de la géhenne
les épaules épouvantées
sous le tortillement du sourire
de clair lune

dans les iris
le rituel païen du feu éternel
femme-démon
en bandant la nuit
spirale kharmique autour du corps

elle danse fougueusement
le coeur s'arrête pour une seconde
entre l'originaire et minus une vie
dans le corps revient
l'esprit de la lumière du nord

aimée vers la non-mort
dans la nuit des dryades
arc tendu entre les cuisses
immobilité et feu non-accompli
"les onze minutes"
de l'enfer de l'homme

(Traducere Aurel Ganea)

Autumn leaves...

Când întomnez în gând se strâng tristeţi la uşă
şi-n mine plouă plumb… şi piatră… şi cenuşă…

Sub pleoape vineţii dansează roi de fluturi
când nori de alabastru spre nord se arcuiesc,
secate braţe curg, nevrotic înspre luturi,
în răzvrătiri de ploaie un dor nepământesc.

În criptele din tâmple, un cor de nibelungi
funebru marş îmi cântă în volte singulare
şi-nchid în ore albe cu ţipete prelungi,
arhetipale visuri din timpurile-n care

Adam din sânul Evei sorbea-nsetat lumina
şi nu însămânţase în pântecul ei vina…

Nimeni, aici

Cronica unei zile amânate