inima mea e un oraş dezgropat de sub lapilii vezuviului de carne
pe caldarâm orchestra roşie a sângelui repetă Die Kunst der Fuge* cu o solemnitate amară
umbrele se izbesc de zidurile de smoală căutându-şi conturul
aici doar timpul mă recunoaşte
îşi aminteşte că m-a lăsat nu demult la jumătatea unei îmbrăţişări
în strânsoarea absenţei se scrie memorialul tăcerii
în ferestre am început să văd ce nu era de văzut
mefistofelic armistiţiu semnat de trupuri între cearceafuri străine
mângâierile îmbătrâneau în pielea femeii ce traversa Lügenbrücke** într-o procesiune a calvarului
în oglindă mâiinile îşi făceau promisiuni de întoarcere
dar numai una singură va rupe din incunabulul uitării ziua de joi
* Arta fugii
** Podul Minciunilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu