duminică, 15 august 2010

O noapte cu tine şi Toulouse-Lautrec

Îmi arcuiesc privirea spre ultimul dezastru,
în curcubeu de sare deasupra zilei când
rupt din înalt cu teamă, în gene, tremurând,
se agăţa acelaşi vituperat albastru.


În cerul dintre tâmple nesomn îmi e şi larmă
şi gândul meu te strânge în chingi de diamant,
să te păstrez în sânge, contemplativ amant,
nevroticei dorinţe de-a fi mai sus de karmă.


Când între alb şi negru tăceri se desfăşoară,
mi se prostituează culorile şi trec
Rue des Moulins în grabă… secunde se petrec
în noaptea-ntinsă leneş pe şevalet de ceară,


ca un tablou excentric, semnat Toulouse-Lautrec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu