marți, 8 iunie 2010

cartogramă epidermică

sunt coloana sonoră de care a rămas agăţat
strigătul final dintr-un film prost
în sanatoriul de carne oasele tale se leagănă în balansoare albastre
alături o femeie te înveleşte cu nevrozele ei adulterine

sunt un sunet îngropat între rilurile unui disc de gramofon uzat
pentru un film prost cine să-ţi restituie banii daţi pe bilete
îmi decupez sufletul din pelicula care a rulat mereu cu sălile goale
şi îl ascund sub cămaşa fără nasturi a umbrei

o umbră pe care nimeni nu o poate acuza de complicitate la furt
nu are identitate şi nici domiciliu stabil

îl ascund de ruşinea de a fi recunoscut mereu
pe afişul unei alte singurătaţi
şi arătat cu degetul pe oriunde ar trece

ecran alb
o derulare înapoi pe buzele mele
orice străin în acest oraş este un alter ego al poetului Mircea Bârsilă
a striga în numele tuturor iubirilor neduse pană la capăt
a încerca să decriptezi inutila enigmă
din cartograma violacee scrisă cu dinţii de eros

în sanatoriul de carne oasele tale se leagănă în balansoare albastre
ca nişte inutile prelungiri ale cerului
alături o femeie te înveleşte cu nevrozele ei adulterine
zâmbeşte fără să ştie că în sanatoriul acela
nici măcar morţii nu sunt înmormântaţi creştineşte
sunt aruncaţi la groapa comună şi li se şterg minuţios urmele

a striga în numele tuturor iubirilor neduse pană la capăt
uneori cuvintele tale mă leagănă şi tot ele mă fac să tac
aşa cum tace o păpuşă de paie aruncată de un copil
ce a dezbrăcat-o din curiozitatea de a vedea ce are sub haine

în mine nu mai este loc de încă o prăbuşire
printre camioanele cu moloz
răsturnate pe străzile închise în suburbiile inimii
ecran alb
pentru un film prost cine să-ţi restituie banii daţi pe bilete

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu