unde eşti spune-mi unde eşti tată
umbra mea înspre cer e plecată
lângă
pat geme surd o lopată
şi nu ştii cât de frică mi-e tată
glasul tău glasul beznei îngână
gura mea s-a umplut cu ţărână
un smochin mi-a crescut dintr-o mână
din cealaltă un braţ de fântână
într-un colţ un copil se închină
ochii grei îmi plesnesc de lumină
carnea mea e de carne străină
dinspre ziua ce n-o să mai vină
Dumnezeu sapă şanţuri de sânge
într-un
pântec de mamă şi
plânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu