Simt sângerând sub unghii carnea zilei
ce o înhaţ cu scârbă după ceafă
şi o târăsc înspre taverna silei,
unde se strâng beţivii după leafă,
să-i pipăie obscen toţi derbedeii,
trupul virgin cu mâini de foc durute,
să nu îi ierte niciodată zeii
păcatul inocenţelor pierdute.
S-o ia de păr şi s-o arunce-n stradă,
răscruci de praf să-i ispăşească vina,
ca nicio altă zi să nu mai vadă
că-n trupul ei s-a rătăcit lumina.
În pântec să-i înfigă crunt o noapte
smolitul falus fără încetare
şi când orgasmic s-o prelinge-n şoapte,
sub stelele ce curg din Carul Mare,
sfârşind în triviala deflorare,
din timpul meu să ceară îndurare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu