sunt puţini cei care ştiu că inima mea e o pâine mare şi neagră
din care ciugulesc păsările cerului în fiecare dimineaţă
ceilalţi cred că e doar o casă în care se convieţuieşte într-o armonie perfectă
morţii cu morţii
şi viii cu greşelile mele şi iertate greşelile greşitilor mei
între o absenţă şi altă absenţă cineva şterge toate semnele zilei de mâine
învăţ să trăiesc şi fără teama de margini
binecuvântare sau blestem în religia umbrelor totuna
între gând şi cuvânt mintea care nu cunoaşte smerenia
între atingere şi pedeapsă mâna care aruncă piatra
şi pâinea cu miros de tămâie şi sânge împietrit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu