nu ştiu ce s-a întâmplat ce m-a rănit
îmi amintesc doar că m-am atins de buzele poetului
într-o joi
trupul este feuda stearpă a diavolului
focul sacru agonizează sub imense catedrale de cenuşă
Hestia îmi scoate inima în fiecare noapte
o împachetează într-un palimpsest
pe care se mai zăresc frânturi din Legile Belagine
înfrunt cu pieptul gol dimineţile
până la ultimul foşnet al sângelui
se înverzeşte a nepăsare în privirile bărbatului
călugărită umbra mea îşi desface cătuşele de pe glezne
şi se dezice de mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu