sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Baladă pentru…

Eram atemporalele solfegii
in - folio, celestă partitură,
dar ne-au sfârşit nucleice arpegii,
adagio, măsură cu măsură.

Acorduri lungi se furişau pe clape,
în simfonii de clipe dezinvolte
şi când falsete vii păreau să scape,
ne-mpotriveam nevroticelor volte.

Interpretam acelaşi oratoriu
dar am greşit când intriga-am ales-o
dintr-un libret căzut în derizoriu
şi n-am trăit decât un intermezzo.

I-ai fost, însămânţând în pântec vina,
eroticei explozii epicentru,
dar prea curând te-a ispitit lumina
şi m-ai uitat într-o “Baladă pentru… ”

Dialog cu umbrele

vineri, 11 noiembrie 2011

Erotica tristeţii

Când buzele-ţi flămânde pe buze îmi coboară
sorbindu-mi în săruturi şi visul şi respirul,
în jocurile apei, ce trupu-mi împresoară
cu despletiri de alge, prefigurezi nadirul.

Când palma ta striveşte pe sânul stâng chemarea,
un şarpe de smaralde mi-alunecă prin oase,
spre lumea-i vegetală înşerpuind uitarea
nesfintelor nocturne la cumpănă rămase.

Când mă pătrunzi sălbatic, în nopţi aleatorii,
vin îngeri luciferici pletoric să răsfeţe
al humei pântec rodnic în ritmuri derizorii…
lascivă posedare! dar… de ce eu, tristeţe?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Ea, niciodată...

Regina lumilor de vină

E prima dintre nopţile când nu-ţi
mai e, femeie, plânsul disperare
şi-ţi chemi şoptit toţi pruncii nenăscuţi
să-i înfăsori în scutec de ninsoare.

Pe cai gonind spre alte zări, Eol,
mai vede prin fereastra casei tale,
doar mama străjuind un leagăn gol,
uscând pe buze cântecul de jale.

Şi-i ultima din nopţile când ard
în tine lumânările de ceară,
însângerând absurd, cu flori de nard,
morminte ce n-au încetat să doară.

Dar nu mai poţi la ele să ajungi
în cimitirul vostru, fără cheie.
Şi lacătul, păzit de umbre lungi,
pe care-l descuiai cândva, femeie,

a ruginit demult… Sunt lumi de vină
acelea cărora le-ai fost regină.