Moonlight

am locuit în inima poetului

o vreme am locuit în inima poetului
eram cea mai frumoasă femeie
“frumuseţea nu este o promisiune de fericire ci o certitudine de dezastru”

astăzi locuiesc într-o noapte polară
aud întunericul ţipând sub tăişul cuţitului
cum ţipă fătul ucis în pântecul mamei

am retezat picioarele tuturor gândurilor ce alergau întru întâmpinare
noi doar ne-am împrumutat unul altuia
ca pe nişte lucruri prea scumpe pentru a ni le permite
am aflat că se poate trăi şi aşa

treizeci şi trei de vertebre în prelungirea lor cerul
Dumnezeu nu va mai sfârşi căutând o ieşire din labirintul minţii
la capătul visului mâinile cu care m-ai vândut lumii

în mâinile mele cartea
ca semn al neînţelesei caligrafii a destinului

Pledoaria albului