Poem cu mâinile reciCe trişti îţi sunt ochii Poete… ce drumpustiu se deschide-n retină,când pleacă-n exod, spre ţinuturi de scrumşi ultimul rob de lumină.În tâmple, tăcerea aşează-n răscruci,contururi uşor tremurate,pe dealul Golgotei de gânduri să urci,doar umbre din timpuri uitate.Poete, la uşa altarului tău,cu chip sângerând sub rugină,înclină, o noapte, un alt Dumnezeu,spre ziua ce n-o să mai vină…Ţi-am scris, (fără sens), înainte să pleci,sfidând elegia carnală,poemul acesta cu mâinile reci,cu ultimul strop de cerneală.
Poem cu mâinile reci
RăspundețiȘtergereCe trişti îţi sunt ochii Poete… ce drum
pustiu se deschide-n retină,
când pleacă-n exod, spre ţinuturi de scrum
şi ultimul rob de lumină.
În tâmple, tăcerea aşează-n răscruci,
contururi uşor tremurate,
pe dealul Golgotei de gânduri să urci,
doar umbre din timpuri uitate.
Poete, la uşa altarului tău,
cu chip sângerând sub rugină,
înclină, o noapte, un alt Dumnezeu,
spre ziua ce n-o să mai vină…
Ţi-am scris, (fără sens), înainte să pleci,
sfidând elegia carnală,
poemul acesta cu mâinile reci,
cu ultimul strop de cerneală.